Sfaturi pentru un interviu de succes, tine cont de ele

Formularea obiectivelor

Ati contribuit la cresterea vanzarilor? Dar a beneficiilor? Cum?

Dati cateva detalii despre acest subiect

Ati contribuit la reducerea costurilor? Cum?

Dati detaleii cat mai concise legate reducerea costurilor

La cat corespundea bugetul cand erati responsabil?

Fiti cat mai precis, dati cifre cat mai exacte, conteaza foarte mult

Cate persoane conduceati la locul de munca precedent?

Fiti precis, comunicat numarul exact de persoane care erau in subordinea ta

Preferati sa lucrati cu cifre mai degraba decat cu cuvinte?

Fiti onest, dar pozitiv.

La primul loc de munca sau la cel actual, ce functii preferati sau ati fi preferat? Care va plac si care nu?

Fiti onest, dar mai ales pozitiv.

La primul loc de munca sau la cel actual, care sunt sau care au fost cele mai importante cinci realizari?

Raportati-va la realizarile deja mentionate in CV.

Intrebari despre personalitate

Luati, in general, initiativa in conversatie inainte, daca altii nu o iau? Totul depinde de circumstante.

Car este ultima carte pe care ati citit-o? Care este ultimul film pe care 1-ati vazut? Care este ultimul eveniment sportiv la care ati asistat?

Vorbiti de lecturi, de sport, de cinema, pentru a arata ca interesele sunt variate. Care este aspectul cel mai dificil al slujbei, dupa dumneavoastra?

Fiti onest si amintiti-va: nimeni nu poate face totul.

Sunteti creativ ?

Da. Dati cateva exemple legate de acest subiect.

Cum va descrieti personalitatea?

Echilibrata.

Sunteti un conducator?

Da. Dati cate exemple in care v-ati pus in valoare calitatea de conducator

Care va sunt obiectivele ?

Evitati sa raspundeti: „As vrea sa obtin postul pe care 1-ati anuntat.” Dati mai degraba obiectivele cele mai mari la care tindeti.

Care sunt punctele dumneavoastra forte?

Numiti cel putin trei si legati-le de firma si postul pentru care sunteti la interviu. Care sunt punctele dumneavoastra slabe?

Nu spuneti ca nu aveti nici unul. Incercati sa citati caracteristici care va sunt proprii, dar fiti gata sa mentionati un punct slab daca intervievatorul insista. Transformati un raspuns negativ in unul pozitiv: „Sunt cateodata prea absorbit de indeplinirea unei sarcini, si ma simt raspunzator daca este facut cu intarziere”.

Calatoriti la adapost de BTS

Urmeaza sa calatoriti Ia capatul lumii sau vreti sa zburataciti prin apropiere…. Indiferent de destinatie, paziti-va ! Invatati sa  cunoasteti mai bine aceste boli transmise De cale sexuala (BTS) pentru a evita sa fiti contaminati sau sa le propagati. De la amorurile voastre de vacanta nu va vor ramane, astfel, decat amintiri placute…

Clicati pe fiecare din bolile simbolizate prin cate o mica bestie, pentru a le cunoaste mai bine si, deci, pentru a le combate…

Trichortionasul

Fisa de semnalmente:

Este provocat de un parazit care provoaca vaginite la femei si uretrite la barbati.

Modul de diagnosticare:

Se face pe baza unor frotiuri de depistare sau a unor analize microscopice ale secretiilor vaginale la femeie.

La barbati, complicatiile survin in cazurl exceptionale: prostatita, epididimita…

Tratamentul:

Este cel mai adesea local.

Pediculoza

Fisa de semnalmente:

Aceasta afectiune este provocata de paduchii pubieni (latei) sau morfion, diferit de paduchii de cap, cunoscuti la copiii scolarizati.

Modul de diagnosticare:

Paduchele pubian a devenit rar o data cu ameliorarea igienei generale. Prezenta parazitului provoaca mancarimi.

Tratamentul:

Se face pe baza insecticidelor vandute in farmacie. Succesul tratamentului depinde de rigoarea cu care este urmat:. Pentru a preveni recidivele este necesara distrugerea totala a larvelor.

Herpesul

Fisa de semnalmente:

Facem aici referire la herpesul transmis pe cale sexuala si nu la cel transmis prin saliva. Caracteristice acestei boli sunt recidivele dupa o prima contaminare. Recidivele sunt declansate de stres, de menstruatie, de febra, de oboseala sau de o alta boala infectioasa. La femeie, herpesul se manifesta la nivelul sezutului sau in orice alt punct al aparatului genital. In cazul in care este afectat colul uterin, pacienta poate suferi de mancarimi foarte neplacute. Leziunea evolueaza timp de 12 la 14 zile si poate fi insotita de febra, oboseala si, uneori, de cistita.

La barbat leziunile au acelasi aspect, dar sunt localizate pe gland sau pe preput.

Trebuie stiut ca sunt posibile si alte localizari si ca hespesul se poate manifesta pe oricare parte a pielii sau a mucoaselor.

Complicatiile:

Recidiva este regula generala in toate cazurile.

Herpesul colului uterin poate evolua spre cancerizare.

La femeia insarcinata, herpesul poate provoca avortul sau nasterea prematura, dar riscul cel mai mare este transmiterea acestuia la nou-nascut in momentul nasterii. La nou­nascut, boala herpetica poate provoca encefalite mortale sau poate lasa sechele grave, ireversibile.

Diagnosticul:

Se obtine prin analiza sangelui, prin care se constata o crestere a numarului de anticorpi sau pe baza de recoltari efectuate la nivelul leziunilor.

Trata mentul :

Trebuie evitat orice contact cu o leziune vizibila, necicatrizata. In caz de dubiu trebuie folosit prezervativul.

In ultimii ani au aparut antivirale eficiente. Tratamentul va fi, deci, atat local cat si general.

Cum sa te parfumezi corect sa iesi in evidenta

Sfaturi in ceea ce priveste parfumarea

  • Pastrati-va parfumul la adapost de lumina, caldura, umiditate si de variatiile de temperatura.
  • Preferati un loc racoros si intunecos, cu temperatura constanta pentru a va pastra parfumul.
  • Pastrati-va sticla in ambalajul sau original.
  • Un parfum nu se pastreaza mai mult de 3 ani si asta, doar daca e bine pastrat.
  • Cumparati cantitati mici pentru a nu suferi o alterare rapida.
  • Nu agitati niciodata flaconul.
  • Nu va parfumati inainte de o expunere la soare, pentru a evita pigmentarea.
  • Daca gradinariti, evitati sa va parfumati, fiindca riscati sa fiti inconjurati de mici insecte.
  • Nu ezitati sa va schimbati parfumul dupa propria dispozitie, dupa anotimpuri, ocazii sau, pur si simplu, dupa bunul vostru plac.
  • Nu se pot testa mai mult de 3 arome o data, cu exceptia cazului in care aveti un nas deosebit; dati-va cu parfumul preferat si asteptati 24 de ore. Veti simti cum mirosul se raspandeste pe pielea voastra.

No. 5 de Chanel

Aparut pe 5 mai 1921, No. 5 de Chanel e inca unul dintre parfumurile cele mai celebre. Numar fetis al „Domnisoarei” Chanel, parfumul a fost lansat in ziva de 5 a celei de-a cincea luni intr-un simplu flacon patrat cu colturile rotunjite. De atunci, forma sa e putin modificata, pastrand, totusi, liniile originale.

Ernest Beaux a fost creatorul acestui parfum proaspat de aldehide in care se amesteca iasomia de Grasse, trandafirii de mai, ylang-ylang-ul de Madagascar, pentru a se termina cu santalul de Mysore si cu bobul tonka. Marilyn Monroe lansa o fraza care propulsa No. 5 la rangul de parfumuri clasice si mereu moderne; cand a fost intrebata ce poarta cand merge la culcare, ea a raspuns: „Cateva picaturi de No. 5 de la Chanel, bineinteles!”.

L’air du Temps de Nina Ricci

Parfum rafinat aparut in 1948, L’air du temps continua sa le cucereasca pe femeile din intreaga lume. Cine nu cunoaste acest superb flacon cu 2 porumbei inlantuiti, semnat Lalique? Acest proaspat parfum e compus din note de gardenie, iasomie, santal de Mysore, ylang-ylang, garoafa, trandafir iute si iris. E cel mai apreciat printre parfumurile Casei Ricci.

Nina Ricci si fiul sau Robert au fondat casa de moda in 1932 si, incepand din acest moment au urmat compozitii mai feminine. Un prim parfum care a precedat L’air du temps a fost Cceur joie care n-a fost un succes. Au urmat altele, dintre care cele mai cunoscute: Fleur de Fleur, Deci Dela, Nina, Le belles de Ricci. Numarandu-se printre cele mai mari succese ale parfumeriei, flaconul a fost oferit in diferite culori pentru cea de-a 50-a aniversare in serie limitata.

Ce putem spune despre acest nume atat de potrivit epocii in care a fost creat, despre acest flacon seducator si atat de romantic!

Copii dumneavoastra se cearta mai mereu?Iata cateva trucuri

Copii dumneavoastra se cearta mai mereu! Isi exprima, de fapt, diferentele si invidiile dintre un frate si o sora. Acest lucru nu poate fi impiedicat… Puteti, totusi, sa inlaturati o inrautatire a situatiei. Cateva trucuri pentru a reactiona cum trebuie atunci cand izbucneste cearta!

Cand izbucneste cearta!

Copii dumneavoastra se provoaca, se ciondanesc, se incaiera! Cum este mai bine: sa­i pedepsim, sa-i certam, sa le interzicem sa continue… sau sa-i lasam sa-si exprime supararea, uneori destul de violenta?

Cel mai adesea se intampla ca fratii si surorile sa se iubeasca si sa se si certe in acelasi timp. Pentru multi psihologi, aceste mici certuri sunt necesare ca sa isi exprime sentimentele si sa isi scoata in evidenta diferentele. Conflictele sunt prima treapta a adaptarii sociale… invata sa spuna „eu…”! Treptat, conflictele se estompeaza sau nu se mai exprima in acelasi mod. Amestecul in rezolvarea acestor conflicte nu este o solutie sigura, daca anumite limite de siguranta au fost depasite! Cum sa administram si sa prevenim aceste certuri?

Nu interveniti pentru a lua partea celui mai mic sub pretext ca este mai neajutorat Este prima regula atunci cand se declanseaza un conflict! Facand pe politaiul, riscati sa creati comportamente tip atribuind unuia rolul de agresor, iar celuilalt pe cel de victima. Hotarand acest lucru, nu santeti foarte corect – chiar daca santeti convins de asta – si riscati ii faceti si mai invidiosi. Daca unul din copii se accidenteza si nu ati fost de fata, compatimiti-l, tratati-i rana, dar nu inculpati „vinovatul” si nu ii cocolositi pe celalalt. Nu acordati, deci, mai multa atentie celui care vine cu „para”, numai in cazul in care cearta a devenit mai violenta. Nu ati fost de fata ca sa va dati seama cine este adevaratul vinovat! Nu serveste la nimic sa intrebati cine a inceput… pentru ca este sigur ca celalalt. Si apoi, din moment ce nu ati fost prezent, nu puteti sa dati crezare unuia mai mult decat celuilalt.

Lasati-i sa se certe!

Lasati-i sa-si manifeste agresivitatea atat timp cat nu ii pune in pericol pe ceilalti. Incurajati-i sa „se bata” cu cuvintele sau sa organizeze batalii de dragul jocului, de exemplu batalii cu gadilaturi. Stabiliti impreuna cu ei regulile jocului, explicandu-le ca poate fi periculos sa isi administreze lovituri.

Definiti regulile „de viata”

Stabiliti regulile de viata pe baza respectului celorlalti. Toata lumea hotaraste in mod democratic, de exemplu: „nu intrati in camera Mariei cand ea nu este acasa!”, „nu-i luati jucariile fara sa il fi intrebat”, „nu-l deranjati pe Silviu cand se joaca”, „jucaria imprumutata trebuie inapoiata”…

Nu ii obligati…

sa fie draguti unul cu celalat daca nu au chef, sau sa isi imprumute jucariile ori sa actioneze impotriva propriei vointe pentru a-i impaca. Si nu ii judecati prea repede, ati risca sa le creati un sentiment al culpabilitatii ca nu isi iubesc indeajuns fratele. Nu ii spuneti „esti un baiat rau”, „fii dragut cu fratele tau, nu ti-a facut nimic” etc. Dati-le exemple: fiti gata sa imprumutati, sa ascultati, sa respectati dorintele celuilalt, sa fiti intelegator, rabdator etc… Nu este atat de usor sa fii parinte!

Evitati pedepsele

Daca au avut loc stricaciuni, daca au fost sparte lucruri, nu pedepsiti, ci cereti-le copiilor sa isi repare greselile. Chiar daca exista unul care a declansat cearta, celalalt nu poate sa fie total strain de faptul ca cearta a degenerat. Faptul de a stabili in mod egal responsabilitatile ii pune pe picior de egaiitate, fara „victime” sau „tortionari”.

Rolul jucarioarei preferate la copii

Care este importanta jucarioarei preferate de adormit,tovaras al copilului?

Cosmarurile si spaimele nocturne sunt doua tulburari ale somnului foarte diferite. Primele sunt „vise bantuite de temeri obsesive”, care provoaca trezirea copilului. 5paimele nocturne se caracterizeoza prin manifestari fizice ale fricii, in timp ce copilul doarme.

Rolul jucarioarei preferate

Jucarioara preferata de adormit este ceea ce numim un obiect de tranzitie. Descris de psihanalistul D.W. Winnicott in 1951, care il defineste ca fiind „prima posesiune in afara Sinelui” (deoarece este exterioara copilului), este un obiect ales de copil si pe care il incarca cu numeroase afecte pentru a lupto impotriva anxietatii provocata de despartire. Mai ales, in momentul culcarii. Gratie acestei jucarioare, copilul se va putea abandona somnului fara teama. Este un ajutor simbolic pentru trecerea de la starea de trezie la cea de somn. In compania jucarioarei sale, copilul postreoza o legatura cu mama sa. Linistit, micutul stie ca o va regasi a doua zi dimineata, ca in fiecare zi.

Alegerea jucarioarei preferate

Foarte rapid, aproape inca de la nostere, copilul isi poate alege o jucarioara. Aceasta poate fi o bucato de tesatura, o jucarioara de plus sau un tricou care apartine mamei sale si este imprimat cu mirosul ei. Micutul pastreaza aceasta jucarioara, apoi, pana la o varsta care variaza, in general, pana la 5-6 ani, uneori, pana mai tarziu. Aceasta perioada depinde de valoarea simbolica care ii este atribuita. De asemenea, copilul poate avea una sau mai  multe jucarioare preferate, pe care le schimba intre ele sau nu. Dar, acest lucru nu este valabil pentru toti copiii, deoarece unii nu au, pur si simplu, nevoie. Cu toate acestea, cand jucarioara preferata nu este suficient de prezenta sau prea putin incarcata cu semnificatii de catre copil, micutul poate avea dificultati in a adormi.

 

Exista un risc de dependenta mai mare pentru copiii care primesc morfina?

Morfina este o substanta cu renume prost in presa si care sperie, deoarece reprezinta pentru marele public un produs administrat bolnavilor in prag de moarte sau folosit de toxicomani. Din acest motiv, multa vreme el a constituit un produs „tabu”.

Auditiv, morfina poate fi asociata cu „moartea fina” si nu ca provenind de la Morfeu, zeul somnului, de la care isi trage de fapt radacina.

Este deja dovedit ca administrarea opiaceelor unui copil cu dureri nu induce nici un fel de toxicomanie, nici imediata, nici viitoare. Morfina poate fi adminstrata chiar nou-nascutilor si sugarilor mici si reprezinta antalgicul inevitabil si indispensabil pentru tratarea durerilor severe si/sau intense.

Pentru a deveni dependent de un produs medicamentos (farmacodependenta) trebuie sa te afli intr-o stare psiho-comportamentala aparte care predispune la conduita numita addictiva (de In „addictus” = in latina, sclav provenit din datornic), sau sa fi fost pus in situatia de consuma pe o perioada foarte indelungata in afara sindromului dureros propriu-zis.

Care sunt cauzele febrei?

Mai intai, trebuie sa stiti ca febra nu este o boala, ci un simptom, care poate fi asociat unui numar foarte mare de situatii patologice de la cele mai benigne la cele mai severe.

Constituie motivul cel mai frecvent de consultatie urgenta in pediatrie.

Majoritatea infectiilor insotite de febra sunt de origine virala.

Pe de alta parte, este important de stiut, ca nu marimea febrei, si nici durata sa nu sunt cele care permit diferentierea unei infectii virale de una bacteriana. semnele insotitoare asociate febrei permit, eventual, orientarea diagnosticului (patologie a rino-faringelui, pulmonara, ortopedica, boala eruptiva, dureri abdominale, arsuri la urinare, etc).

Febra nu este intotdeauna de origine infectioasa, si poate fi determinata de un vaccin, de exemplu, de anumite tratamente.

Bolile inflamatorii (artrita reumatica printre altele), neoplazice… pot fi, de asemenea, cauze ale febrei, dar in acest caz, este vorba, cel mai adesea, de un sindrom febril prelungit sau recurent.

La intoarcerea din zonele endemice (din tarile tropicale), trebuie ca medicul sa se gandeasca la anumite boli parazitare, dintre care malaria/frigurile, impune o diagnosticare urgenta datorita riscului la care este expus copilul, cu atat mai mult cu cat este mai mic.

Este adevarat ca anumite cazuri experimentale si clinice sugereaza ca febra ar putea avea un rol benefic in lupta impotriva infectiilor, ca de exemplu, in cazul gripei (virus termosensibil).

Totusi, daca la adulti, sau la copiii mari, o anumita „toleranta” poate fi acceptata in functie de starea de confort, riscurile de a nu trata febra sunt reale la bebelusi. De fapt, exista o sensibilitate specifica a creierului anumitor copii (mai ales, intre 6 luni si 3-4 ani, cu un varf al frecventei intre 15 si 18 luni) la cresterea brusca a temperaturii (in general, peste 39°C). Aceasta ponte provoca o criza convulsiva febrila care este, din fericire, cel mai adesea, benigna, dar impresionanta si nelinistitoare pentru persoanele din jur.

Pe de alta parte, sugarii mai mici de 6 luni sunt, in mod special, expusi, datorita imaturitatii sistemului lor termo-reglator, riscului „de hipertermie majora” (temperatura de 41°C sau mai mare) cu posibile consecinte vitale.

Acest fenomen apare, mai ales, atunci, cand se fac greseli in gestionarea tratamentului febrei de catre parinti (sugarul este prea gros imbracat, sau prea acoperit cu paturi sau plapuma de puf, exista insuficienta de aport hidric suplimentar, tratamentul antitermic este insuficient sau absent, supravegherea este insuficienta).

Cum se masoara temperatura unui copil

In prezent, exista mai multe metode la dispozitia parintilor si a medicilor:

La copilul mic, se masoara de obicei temperatura corporala pe cale rectala (anala) cu un termometru electronic care are, de obicei, o alarma sonora.

La copilul mai mare, se poate utiliza fie metoda bucala fie cea axilara, tinand cont ca temperatura masurata astfel este mai mica cu aproximativ 0,6°C fata de cea masurata anal.

Este probabil ca masurarea timpanica, care ramane sa fie perfectionata pentru sugar si copilul mic (deoarece exista inca numeroase erori de masuratoare prin aceasta metoda) va inlocui pe termen scurt sau mediu metoda anala