Care sunt cauzele febrei?

Mai intai, trebuie sa stiti ca febra nu este o boala, ci un simptom, care poate fi asociat unui numar foarte mare de situatii patologice de la cele mai benigne la cele mai severe.

Constituie motivul cel mai frecvent de consultatie urgenta in pediatrie.

Majoritatea infectiilor insotite de febra sunt de origine virala.

Pe de alta parte, este important de stiut, ca nu marimea febrei, si nici durata sa nu sunt cele care permit diferentierea unei infectii virale de una bacteriana. semnele insotitoare asociate febrei permit, eventual, orientarea diagnosticului (patologie a rino-faringelui, pulmonara, ortopedica, boala eruptiva, dureri abdominale, arsuri la urinare, etc).

Febra nu este intotdeauna de origine infectioasa, si poate fi determinata de un vaccin, de exemplu, de anumite tratamente.

Bolile inflamatorii (artrita reumatica printre altele), neoplazice… pot fi, de asemenea, cauze ale febrei, dar in acest caz, este vorba, cel mai adesea, de un sindrom febril prelungit sau recurent.

La intoarcerea din zonele endemice (din tarile tropicale), trebuie ca medicul sa se gandeasca la anumite boli parazitare, dintre care malaria/frigurile, impune o diagnosticare urgenta datorita riscului la care este expus copilul, cu atat mai mult cu cat este mai mic.

Este adevarat ca anumite cazuri experimentale si clinice sugereaza ca febra ar putea avea un rol benefic in lupta impotriva infectiilor, ca de exemplu, in cazul gripei (virus termosensibil).

Totusi, daca la adulti, sau la copiii mari, o anumita „toleranta” poate fi acceptata in functie de starea de confort, riscurile de a nu trata febra sunt reale la bebelusi. De fapt, exista o sensibilitate specifica a creierului anumitor copii (mai ales, intre 6 luni si 3-4 ani, cu un varf al frecventei intre 15 si 18 luni) la cresterea brusca a temperaturii (in general, peste 39°C). Aceasta ponte provoca o criza convulsiva febrila care este, din fericire, cel mai adesea, benigna, dar impresionanta si nelinistitoare pentru persoanele din jur.

Pe de alta parte, sugarii mai mici de 6 luni sunt, in mod special, expusi, datorita imaturitatii sistemului lor termo-reglator, riscului „de hipertermie majora” (temperatura de 41°C sau mai mare) cu posibile consecinte vitale.

Acest fenomen apare, mai ales, atunci, cand se fac greseli in gestionarea tratamentului febrei de catre parinti (sugarul este prea gros imbracat, sau prea acoperit cu paturi sau plapuma de puf, exista insuficienta de aport hidric suplimentar, tratamentul antitermic este insuficient sau absent, supravegherea este insuficienta).

Cum se masoara temperatura unui copil

In prezent, exista mai multe metode la dispozitia parintilor si a medicilor:

La copilul mic, se masoara de obicei temperatura corporala pe cale rectala (anala) cu un termometru electronic care are, de obicei, o alarma sonora.

La copilul mai mare, se poate utiliza fie metoda bucala fie cea axilara, tinand cont ca temperatura masurata astfel este mai mica cu aproximativ 0,6°C fata de cea masurata anal.

Este probabil ca masurarea timpanica, care ramane sa fie perfectionata pentru sugar si copilul mic (deoarece exista inca numeroase erori de masuratoare prin aceasta metoda) va inlocui pe termen scurt sau mediu metoda anala

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *